Mai poate exista industria piscinelor în forma sa actuală în anul 2022?

Criza coronavirusului a lăsat răni adânci în multe ramuri de activitate. „Normalul” nu mai este chiar atât de normal. Vechea temelie familiară a fost dată peste cap de efectele grele pe care le-a avut asupra funcționării întregului sector. Alegerile făcute s-au dovedit a nu fi cele corecte, iar grupul-țintă pe care ar trebui să-l apere se simte „parțial” abandonat. Luați exemplul industriei ospitalității, cu organizația sa Koninklijke Horeca Nederland. O instituție care ar trebui să apere o gamă largă de afaceri din domeniul ospitalității. În cele din urmă, rezultatul numeroaselor negocieri tot nu s-a dovedit suficient pentru a redeschide unitățile. Și asta în timp ce în toate țările vecine acest lucru era deja posibil.

Să ne uităm acum la industria piscinelor. O instituție care funcționează de zeci de ani în același fel. Există ministerul, sub el un finanțator pentru imobiliarul municipal, iar ambele contează și pentru subvențiile acordate organizațiilor de ramură. Interesele legate de banii mari sunt uriașe. Din această cauză, interesele reale se pierd în neant. Industria piscinelor ar trebui să fie acolo pentru întreaga lume a bazinelor de înot. De altfel, pe parcursul întregii pandemii s-a dovedit că nu au apărat pe toată lumea. O componentă mult uitată și extrem de importantă au fost, printre altele, lecțiile de înot. Menținerea deschisă a unei piscine doar pentru lecții de înot costă bani. Deci, dacă te gândești la portofel, atunci trebuie să ții piscinele închise — și aici intervin banii mari. Încă un aspect. De ce a fost „industria” pur și simplu de acord cu CTB-ul? Nu îl contrazici așa, ușor, pe CTB, calul de bătaie al VWS-ului, care de altfel gestionează și subvențiile pentru organizațiile de ramură asociate. Nu-ți superi propriul finanțator dacă banii tăi de subvenție riscă astfel să fie puși în pericol.

Deci, pe scurt, instituția „organizațiilor asociate din industria piscinelor” funcționează de ani de zile în jurul banilor și al puterii. Un sfetnic prost când vine vorba de utilizatorul real. Dacă „organizațiile de ramură” ar fi apărat cu adevărat utilizatorii lor, lucrurile nu ar fi scăpat niciodată de sub control. Gândiți-vă aici la închideri și la CTB-ul impus pentru piscine și pentru părinții copiilor care fac lecții de înot. Cum a putut ajunge situația atât de departe încât sportul și mai ales siguranța să fie folosite de VWS ca monedă de schimb pentru a promova vaccinarea? Instanța a hotărât că activitatea de lecții de înot putea fi calificată drept activitate educațională. Astfel, lecțiile de înot ar fi fost scutite de CTB. Organizațiile asociate ar fi putut valorifica bine acest lucru și ar fi putut face ceva cu adevărat pentru toți copiii care învață să înoate. Dar nu, s-a opus rezistență, pentru că doar nu poți să-l contrazici pe VWS pe față. O ramură de care, după părerea mea, poți să te rușinezi profund.

Acum, privind în urmă la doi ani de luptă împotriva unui guvern care pare să aibă ochelari de cal în privința daunelor colaterale, prăpastia nu a făcut decât să se adâncească. Subvențiile pentru părțile care au colaborat au fost extinse, se muncește impasibil mai departe, iar daunele colaterale — precum excluderea a mii de copii prin CTB — sunt luate ca atare. Aceste „părți asociate” nu mai sunt de actualitate. Este nevoie de o schimbare radicală în industrie, iar părțile comerciale care predau înotul, cu scopul de a contribui cu adevărat la siguranța în apă, au nevoie de o voce puternică împotriva vechii gărzi. Nu mai lăsați siguranța în apă și viitorul educației prin înot să vină doar din spatele unui birou prăfuit. Începeți, la nivel politic, discuția despre reorganizarea și viitorul siguranței în apă cu părțile care sunt cu adevărat orientate spre viitor.