Mulier Instituut creează confuzie cu cifre unilaterale despre siguranța la înot

Mulier Instituut a publicat astăzi un raport în care se afirmă că numărul olandezilor care înoată în mod regulat a scăzut de la 70% în 2019 la 54% în 2024. În plus, raportul conține afirmația controversată potrivit căreia doar 14% dintre respondenți consideră diploma de înot C ca fiind necesară pentru siguranța la înot, în timp ce Norma Națională de Siguranță la Înot (NNZ) impune această diplomă drept cerință. Deși cifrele par la prima vedere alarmante, acest studiu ridică mai multe întrebări decât oferă răspunsuri.

1. Focus unilateral pe Norma Națională de Siguranță la Înot

Mulier Instituut își fundamentează poziția pe NNZ, o normă care este dirijată direct de Consiliul Național pentru Siguranța la Înot (NRZ), un furnizor comercial de diplome de înot. Acest lucru ridică întrebarea cât de independentă este cercetarea, având în vedere că alți furnizori de diplome, precum Nederlandse Stichting Water- & Zwemveiligheid (NSWZ), ENVOZ, EasySwim și Zon, nu sunt incluși în discuție. Ar fi fost potrivit ca institutul să adopte o perspectivă mai largă, care să reflecte diversitatea metodelor de lecții de înot și a furnizorilor de diplome din Țările de Jos.

2. Reprezentare deficitară a respondenților

Studiul se bazează pe un eșantion de 1.506 olandezi cu vârsta de peste 16 ani. Totuși, date demografice esențiale precum etnia, nivelul de educație, componența familiei și distribuția geografică nu sunt menționate. Acești factori sunt de mare importanță pentru a interpreta corect tendințele în comportamentul de înot și în siguranța la înot. Se știe, de exemplu, că familiile cu venituri mai mici sau cu origini migrante au mai rar acces la lecții de înot, ceea ce poate distorsiona imaginea generală a abilităților de înot.

3. Lecțiile de înot ca element de cost

Raportul afirmă că părinții sunt în principal responsabili pentru obținerea diplomelor de înot, dar ignoră realitatea financiară a multor familii. Lecțiile de înot sunt scumpe, iar obligativitatea unei diplome de înot C poate reprezenta un obstacol suplimentar. Mulier Instituut pare să acorde puțină atenție acestei bariere economice, care explică parțial de ce părinții se mulțumesc adesea cu diploma A sau B.

4. Lecțiile de înot trebuie să fie plăcute, nu doar o obligație

Un alt aspect pe care raportul îl ignoră complet este calitatea și atractivitatea lecțiilor de înot. Dacă lecțiile sunt predate exclusiv protocolar și rigid, fără a ține cont de plăcerea și motivația copilului, nu este de mirare că părinții renunță mai repede. Siguranța la înot nu trebuie să însemne cerințe rigide de diplomă; dimpotrivă, ar trebui să fie provocatoare și inspiratoare pentru copii, încurajându-i să continue să învețe.

5. Neliniște inutilă înaintea dezbaterilor parlamentare

Momentul publicării – chiar înainte de dezbaterile parlamentare programate pe tema siguranței la înot – lasă impresia că acest raport urmărește mai degrabă să exercite presiune politică decât să ofere cercetare obiectivă. NSWZ atrage atenția că astfel de publicații pot contribui la o neliniște inutilă în rândul părinților și al furnizorilor de lecții de înot. Lipsa de nuanță și focusul unilateral pe NNZ subminează încrederea în întreaga paletă de educație acvatică din Țările de Jos.

Concluzie

Mulier Instituut ratează o ocazie importantă de a oferi o înțelegere reală a factorilor complecși din jurul comportamentului de înot și al siguranței la înot. În loc să pună accentul unilateral pe Norma Națională de Siguranță la Înot și să ridice diploma C la rang de normă, institutul ar avea de câștigat printr-o perspectivă mai largă, care să includă toți furnizorii de educație acvatică. În plus, ar trebui acordată mai multă atenție accesibilității, prețului rezonabil și calității lecțiilor de înot. Numai astfel se pot respecta cu adevărat nevoile reale ale copiilor, părinților și furnizorilor din Țările de Jos.

Trimitere către articolul publicat de Mulier Instituut:

https://www.mulierinstituut.nl/nieuws/minder-nederlanders-gaan-wel-eens-zwemmen/