Ajutor! Copilul meu are prima lecție de înot, dar primarul nu înțelege asta!

Un subiect îndelung discutat în curtea școlii: „Copilul meu tocmai a început și a învățat deja enorm la prima lecție”. „Copilul meu a trecut deja la grupa următoare”. „Copilul meu a fost foarte emoționat, dar doamna s-a descurcat minunat și s-a întors acasă râzând”. „Copilul meu a participat la toată lecția cu zâmbetul pe buze”.

Sunt discuțiile firești pe care le poartă părinții între ei când vine vorba de lecțiile de înot. Este un proces prin care trec deopotrivă părinții și copiii, un proces în care mândria copilului iese la iveală. „Uite, mami, ce am făcut” sau „Uite, tati, am trecut la grupa următoare”. Entuziasmul, chiar dacă uneori puțin exagerat, face parte din acest parcurs. Copiii vor ca părinții lor să fie mândri de ei.

Dar ce se întâmplă dacă, după fiecare lecție, primești doar un scurt rezumat, povestit chiar de copilul tău, din care părinții trebuie să deducă singuri cum merg lucrurile? Ce se întâmplă dacă un copil a fost atât de emoționat încât a plâns toată lecția? Ce faci dacă un copil a căzut și-l doare? Sau dacă doamna ori domnul profesor a fost sever cu copilul tău — pe drept sau pe nedrept — dar tocmai acest ultim amănunt îți scapă și n-ai idee de ce copilul e atât de tăcut? Este vorba despre comunicarea firească dintre părinți, copii și profesorii sau coordonatorul care trebuie neapărat să fie prezent. Copiii au temeri, la fel ca părinții. Nu poți și nu ai voie să treci peste asta.

Cu uimire am urmărit aseară un clip cu primarul din Emmen, Eric van Oosterhout. El reacționa la agitația stârnită în jurul codului QR la bazinele de înot și la părinții care, din diverse motive, nu pot sau nu vor să prezinte un cod QR. Răspunsul lui a fost rece și pragmatic. Ceva ce, în opinia mea, nu se cuvine unui „părinte al cetății” într-o astfel de situație. Van Oosterhout este primar al orașului Emmen de aproape cinci ani. Într-un interviu acordat la instalarea în funcție, a spus câteva lucruri interesante. „Pasiunea mea este educația. Mă ocup de asta încă din anii de studenție. Primul meu loc de muncă a avut legătură cu copii care rămăseseră în urmă la învățătură. Asta se întâmpla în regiunea Delfzijl. «Șanse egale pentru toți»”, spunea Van Oosterhout într-un interviu pentru Emmer Courant din 14 martie 2017.

„Din perspectiva sănătății publice, este în continuare rezonabil să menținem codul QR și să-l verificăm la intrarea în bazin”, adăuga Van Oosterhout în argumentația sa. În opinia mea, tocmai din studiul realizat de TU Delft reiese că acest lucru ridică o serie de semne de întrebare. Aș dori foarte mult să-l întâlnesc personal pe primarul Van Oosterhout pentru a-i explica importanța lecțiilor de înot, a însoțirii de către un părinte, a procesului prin care trebuie să treacă părinții și copiii, a aspectului de siguranță, a importanței continuității pentru copii și a obținerii primei diplome din viața lor. Dar toate acestea ar trebui să le știe și Van Oosterhout, ca tată care a stat el însuși la marginea bazinului.

Fie că vorbim mult sau puțin despre asta, rămâne faptul că oamenii scapă din vedere un lucru: nu mai pare să existe nicio dovadă că certificatul de acces COVID oferă siguranță persoanelor aflate în acel spațiu. Peste tot în jurul nostru oamenii se infectează. Cu două doze de vaccin și chiar cu doza booster. Pe site-ul gezondheidenwetenschap.be, la secțiunea de verificare a faptelor, se precizează următoarele: „Persoanele care au trecut printr-o infecție cu coronavirus dezvoltă anticorpi împotriva virusului și sunt imune pentru o anumită perioadă. Însă acești anticorpi dispar treptat, astfel încât o nouă infecție poate duce din nou la COVID-19. În plus, anticorpii funcționează uneori mai puțin bine împotriva noilor variante ale coronavirusului. Același lucru este valabil și pentru vaccinare: după o vaccinare completă ești protejat o vreme împotriva COVID-19, dar după aproximativ șase luni o infecție te poate îmbolnăvi din nou. Din fericire, o doză booster prelungește considerabil această perioadă. Vaccinarea poate proteja uneori mai puțin bine împotriva noilor variante. Din toate aceste motive, este important să continuăm să aplicăm măsurile de igienă, precum spălatul pe mâini, păstrarea distanței, purtarea unei măști acolo unde este necesar și ventilarea spațiilor.”

Una peste alta, poți deci ieși pozitiv la test la fel ca oricine altcineva, cu sau fără vaccin, cu doză booster sau cu o infecție anterioară. Povești similare pot fi găsite la NOS și în alte publicații media. Prin urmare, nu o facem de dragul siguranței. Lăsați primarii precum Eric van Oosterhout să apere propriii cetățeni și să nu urmeze doar discursul Ministerului Sănătății (VWS). Lăsați primarii să apere copiii și părinții lor, care nu au o voce, dar care peste șase luni s-ar putea trezi în apă. La peste 30 de grade, greu mai oprești copiii să intre în apă.

Pe scurt: să nu fie nevoie de 300 de procese pentru ca părinții cetății — primarii și primărițele — să facă ceea ce este corect pentru cetățenii lor și, potrivit hotărârii judecătorului: „Judecătorul de urgență apreciază, prin urmare, că scopul principal al activității în timpul «Lecției de înot» este înotul. În opinia judecătorului de urgență, aceasta nu constituie practicarea unui sport sau divertisment. Copiii merg la lecții de înot pentru a învăța să înoate, în interesul propriei lor siguranțe. Scopul principal este dobândirea abilității de a înota, nu practicarea sportului. Prin urmare, lecția de înot nu este sport.”

Judecătorul se referă aici foarte clar la activitatea de lecție de înot. Oricât s-ar da peste cap Asociația Sport și Municipalitate (Vereniging Sport en Gemeente), Ministerul Sănătății (VWS) și NCTV — implicat sau nu. Descrierea judecătorului privește aici activitatea în ansamblul ei, nu doar bazinul din Hilversum.