Generația Z vrea echilibru, dar apa cere dăruire

Răspuns la articolul din „de Ondernemer”: „Angajatul tânăr are mai puțină pasiune pentru firmă” https://www.deondernemer.nl/personeel/werk-privebalans-jonge-werknemers-werkgevers-onderzoek-ipsos-io~91e02846

📍 de Shiva de Winter – președinte NSWZ, expert în siguranță acvatică și proprietar de școală de înot

Cele mai tinere generații vor flexibilitate. Angajatorii vor creștere. Iar undeva la mijloc lucrurile se freacă unele de altele.

În AD a apărut săptămâna aceasta un articol despre conflictul dintre generații pe piața muncii. Tinerii caută sens, libertate și echilibru. Angajatorii vor implicare, dăruire și responsabilitate. Ciocnirea se simte – și în domeniul nostru: predarea înotului.

Și tocmai acolo această ciocnire devine de-a dreptul periculoasă.

Pentru că, în timp ce noi dezbatem între noi despre satisfacția la muncă și dezvoltarea personală, în bazin se află un copil. Un copil care trebuie să învețe să supraviețuiască. Un copil care încă nu cunoaște diferența dintre a pluti și a se îneca. Un copil care – oricât de mic ar fi – depinde în totalitate de priceperea, vigilența și atenția celui care stă în fața grupei.

Predarea înotului cere măiestrie, nu comoditate

Acum câteva săptămâni scriam deja:

„A fi instructor de înot nu e un job part-time. Nu e un proiect de an sabatic. Nu e o muncă flexibilă la ocazie. Este o meserie. O meserie pe care o înveți cu picioarele ude, cu ochii larg deschiși și cu atenția complet îndreptată spre copilul din apă.”

Și totuși, tendința socială – în care generația tânără trebuie să „simtă”, să echilibreze și să dozeze totul – pare să se strecoare și în predarea înotului. O vedem în cursuri golite de conținut, în stagii care se pliază mai degrabă pe sisteme decât pe copii, și într-un flux de instructori tineri care nu au învățat niciodată cu adevărat meseria.

Și îi înțeleg. Dorința de echilibru viață-muncă, de spațiu mental și de sens este sinceră. Dar în unele profesii nu e vorba despre tine. E vorba despre celălalt.

La lecțiile de înot, asta este literalmente o chestiune de viață și de moarte.

Ce se întâmplă când sentimentul de responsabilitate se evaporă?

De Ondernemer afirmă, pe bună dreptate, că angajatul tânăr pare să aibă „mai puțină pasiune pentru firmă”, cel puțin în ochii angajatorului. În predarea înotului, aceasta nu este o problemă de HR, ci un risc pentru întreaga societate.

Dacă vom continua să tratăm instructorii tineri ca și cum lecția de înot ar fi un exercițiu de umplut spații libere – ceva ce faci pe lângă, până începe „munca ta adevărată” – atunci săpăm o groapă în care în curând niciun profesionist nu va mai coborî. Atunci copiii vor fi supravegheați în apă de studenți cu job de vacanță care preferă să fie online decât cu adevărat prezenți, și pentru care orele suplimentare sau efortul în plus devin repede o povară de neîndurat. Atunci dispare esența meseriei noastre: a forma oameni pentru siguranță.

Copilul este în centru – nu formatul, nu generația

De ce avem nevoie?

Cursuri care se concentrează pe practică, nu pe prezentări PowerPoint și întâlniri online.

Pentru că lecția de înot nu e despre diferențele dintre generații. Lecția de înot e despre copii. Iar copiilor nu le pasă de echilibrul viață-muncă sau de munca cu sens. Ei trebuie să fie în siguranță. Punct.

Așa că, tuturor tinerilor aflați în căutarea unui loc de muncă, formatorilor și factorilor de decizie:

Dacă vrei cu adevărat să ai un impact, alege o profesie în care schimbi vieți în fiecare zi. Unde nu muncești pentru like-uri sau pentru o „experiență de lucru cu sens”, ci pentru că prezența ta face diferența dintre teamă și încredere, dintre neputință și supraviețuire.

După 29 de ani de predat înot – dintre care 14 ani ca supraveghetor de bazin într-un lac de pădure – am văzut de toate. Am stat lângă apă când au apărut primele semne de comoditate: tineri care preferau să stea atârnați de gard decât să fie cu adevărat atenți, pentru care aspectul și bronzatul erau mai importante decât siguranța. Atunci a început declinul. Iar acum riscă să se accentueze.

Ce spun mereu: 👉 Fie știi să predai, fie nu știi. Asta nu înveți dintr-o carte. Stă în atitudinea ta, în intuiția ta, în responsabilitatea ta. În capacitatea de a gândi cu un pas înainte, în loc să aștepți.

Nu devii instructor de înot pentru tine însuți. O faci pentru celălalt. Pentru copilul care are nevoie de tine, în acel moment, în totalitate. Pentru părinții care își pun încrederea în tine. Pentru o societate care trebuie să rămână în siguranță, într-o țară plină de apă.

Pentru că lecția de înot nu e o modă trecătoare. Este o necesitate. Iar asta cere oameni cu inimă pentru meserie – nu un program care se potrivește etapei tale de viață, ci o chemare mai mare decât tine însuți.